Jason Statham pe coperta revistei in 2007, Taylor Lautner (Jacob din Seria Twilight) apare pe cea din 2009. Aceleasi titluri, aceleasi articole, probabil si acelasi gen de poze. Sunt curios pana la urma cat de mult sunt “sfaturile” starurilor si cat sunt sfaturile redactorilor, mai ales ca tin minte ca am avut si eu numarul din Romania cu Statham si eram oarecum uimit de exercitiile pe care le facea, mai ales ca eram in scurta perioada a vietii cand mergeam la sala de forta.

Daca in SUA Men’s Health nu mai are bani de articole, promovari, etc etc, varianta autohtona ce-o sa faca? E simplu, ce au inceput sa faca multe alte reviste/ziare de pe la noi (vezi Businness Standard, Cotidianul etc). Se desfiinteaza, sau, in cel mai fericit caz, se vand altora mai potenti.

via

Fie-mi cu iertare, poate nu inteleg eu suferinta celor care au o problema cu balonarea, dar asta nu e tocmai cel mai bun articol pe care l-am vazut in ultima vreme la EVZ. Asta presupunand ca au avut vreodata.

Care-i faza cu prosportul, de ce e sigla lor cu stema echipei Steaua? A fost cumparat de Gigi? E implicat in campania electorala? Webmasterule fan declarat ros-albastrii?

Nu de alta, dar daca as fi fanul unei alte echipe m-as simti ofensat si nu as mai citi respectivul ziar. Varianta print cum o fi?

Absenta din ultimele zile se datoreaza meciurilor din campionat, vineri unul, maine inca unul (ultimul), sesiunii la facultate si licentei pe care trebuie sa o predau in curand si mai am vreo 40 de pagini de scris.

Agitaţie, haos, marketing agresiv, petrecere cu ştaif, toate pentru lansarea revistei Forbes in România. Recunosc, toate astea m-au făcut curios, poate şi pentru că Forbes USA era citată in toate statisticile despre bogaţii lumii plus că, cel puţin teoretic, editorialele originale erau milestones in tot ce înseamnă economie.

Problema apare când o revistă de aşa factura are o reprezentanţă in România, bazată pe editoriale cu şi despre români. Ştiu că aşsa-zisul “sport” k1 a prins în România, dar chiar să-l pui pe Eduard Irimia pe copertă in primul tău număr, tu reprezentând una din cele mai importante publicaţii din lume, revistă care vrea să se claseze in segmentul premium, al omului de afaceri cu o pregătire academică, ei bine, este o decizie mai mult decât idioată. De ce, de exemplu, dacă tot au făcut un editorial cu Camelia Şucu, una din cele mai bune femei manager din România, nu au pus-o pe ea pe copertă? Vă spun eu de ce, pentru că nu vinde la fel de mult ca şi Alina Plugaru, Mihaela Radulescu sau mai ştiu eu ce altă pseudo-vedetă.

În afară de maxim doua articole restul revistei este absolut plictisitoare; ce nevoie am eu, sa zicem un CEE/CEO de succes din Bucureşti, să ştiu dacă se călătoreşte fără bilet cu autocarul de Vâlcea? De ce aş vrea să ştiu care mai sunt progresele în cercetările pentru vindecarea cancerului şi care sunt supravieţuitorii? Pe cine interesează un cvasi-anonim care colecţionează machete de maşini?

Primul număr al revistei Forbes lasă impresia unei reviste care încearcă să se adapteze la publicul român, la cerinţa acestuia de senzaţional, iar asta nu o face decât o altă revistă de duzină, total opusă revistei mamă din State iar asta nu se va schimba decât dacă se schimbă conducerea. Ciudat totuşi, pentru ca redactorul-şef, Adriana Halpert, a făcut o performanţă mult mai mare cu revista Capital, decât ce este in acest moment Forbes.

În luna februarie a apărut prima revista dedicată jucatorului de poker român. Cardplayer, revista care are o traditie de 20 de ani in lumea mass-media, este cea mai vandută publicaţie dedicata jucatorilor de poker, cu accente pe texas hold’em, omaha no limit, omaha pot limit ş.a.

În mare parte publica articole traduse din revista-mamă, articole cu strategii ale marilor jucatori, strategii pentru jocul online dar si experienţe ale celor mai bine cotaţi români din circuitul mondial.

Din păcate pentru ei cine a tradus/scris articolele nu prea  e familiar cu limba româna şi testele sunt pline de plurale puse aiurea, cratime lipsă sau puse random şi alte asemenea. In revista este afisat si un link pentru publicaţie, www.cardplayer.ro, dar fie nu-mi merge mie, fie nu merge deloc, ceea ce e cam aiurea din punctul de vedere al marketingului.

Revista apare o dată la două luni şi se găseste la chioşcurile de ziare mai bine aprovizionate. Preţul este de 15 lei.

Ca o notă separată, baschetul nu are nicio revistă dedicată ceea ce arata cat de puţini sunt cei care sunt interesaţi de acest sport şi cât de mult s-a dezvoltat pokerul de tip texas hold’em în ultimii ani.

Ca pasionat de sport, imi place sa fiu informat, chiar daca ziarele din Romania, cu accent pe ProSport si GSP, nu sunt tocmai cele mai informative. Totusi, le folosesc. Sau le foloseam de fapt, ca nu stiu cat o sa mai citesc prosportul editia online, daca prima pagina ma intampina asa. Stiu, o sa spuneti ca e vina mea, fie ca nu mi-am instalat un adblock, fie ca am dat cu mouse-ul peste zona de activare a reclamei. So what? Nu e normal ca reclamele sa ocupe atat de mult spatiu din pagina principala, chiar daca apar doar la “mouseover”.

Momentan o dam pe GSP, macar pana se termina campania asta la ProSport.

Drept urmare sterg comentariile care nu le convin. Ieri am postat un comentariu la articolul asta despre monetizarea blogurilor, comentariu in care “ma luam” de Dono si despre afirmatia lui “nu banii sunt scopul sau principal“, afirmatie care este total neadevarata, daca stam sa ne uitam la bannerele si posturile platite, din orice categorie, despre orice subiect, pe care le accepta si afiseaza pe blog. Oricum, nu dono e subiectul aici, el e alta mancare de peste, de discutat alta data.

Asa ca dragi redactori de la standard.ro, daca nu sunteti in stare sa suportati niste critici constructive, lasati-va de aceasta meserie si angajati-va la click sau libertatea.