Spuneam acum aproape un an ca “am un dor de duca“, ca vreau sa ma plimb, sa vad lumea, sau cel putin sa nu stau aici. Acum, dupa 11 luni, pot spune ca m-am plimbat ceva anul ce-a trecut. Am trecut prin 6 tari (Albania, Belgia, Bulgaria, Franta, Austria, Macedonia) si in multe orase (Bruges, Antwerp, Durres, Ohrid, Varna etc) printre care si capitalele tuturor tarilor, am fost de trei ori la munte,  am fost de trei ori la mare, de doua ori in Galati, de doua ori in Timisoara, am facut un tur al Moldovei. Am calatorit, am vazut. In total cred ca din cele 11 luni, am fost plecat de acasa cam doua.

Mi-am indeplinit obiectivul, dar nu as vrea sa cobesc. Sper sa reusesc ca si anul asta sa o tin in acelasi ritm (desi o sa fie cam greu, ca a cam venit timpul sa ma angajez; dar asta e alta discutie); momentan am programate doua plecari, amandoua in mai, una in Olanda si una in Spania, dar depind de mai multe lucruri.

Nu stiu cum sa incep, decat ca sa spun ca a fost exact cum ma asteptam sa fie. Sa o iau pas cu pas:
Drumul
Am plecat cu un avion de la Austrian Airlines, care ne-au oferit, din cate s-a spus, cel mai bun zbor din toate cele pe care le-am avut pana acum. Presupun ca si-au respectat blazonul de companie care nu a avut niciun incident major in vreo 40 de ani de operare. La dus am facut 95 de minute, iar la intoarcere, desi am plecat cu jumatate de ora intarziere, am ajuns cu 5 minute mai devreme, pentru ca am facut doar 70 de minute. Fie s-au grabit, fie au avut culoar mai bun, dar as merge pe prima varianta.
Cazarea
Am stat cazati la un hotel ceva mai mic dar foarte dragut, din centrul Vienei, pe strada Kartner, chiar langa Stephansdom. Locatie mai buna nu se putea, mai ales pentru noaptea de revelion, unde era de fapt (more…)

Te duci frumos la unul din multele magazine H&M, fie de pe Mariahilfer, fie de pe Kaertner, te pui langa usa de la intrare si stai frumos si-asculti. Si-asculti cum intra navalitorii romani, si-arunca cu haine si tipa si se agita. “Vai uite cat de ieftina e astaaaa”, “uite-o pe aia nouaaaa”, toate pe o tonalitate care arata fara dubiu apartenenta la natia noastra.

In alta ordine de idei, Viena e foarte frumoasa, poate si datorita vremii insorite, oameni multi, peste tot, poate chiar mai multi decat pe Oxford Street din Londra. Vienezii sunt amabili, dar nici nu s-ar putea altfel.

Pe maine

Pentru 6 nopti, 7 zile, in capitala Austriei. Teoretic am net acolo, so we’ll keep in touch. Spor

Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, am dobandit cateva avantaje care ne-au facut viata internationala ceva mai usoara. Unul din  ele este acela ca, avand la noi doar cartea de identitate, putem trece granitele tarilor membre fara aproape nicio perchezitie.

Problema noastra apare cand vrem sa trecem intr-o tara care nu este membra UE, unde , putem sta, cu putin ghinion, pana la cateva ore, doar pentru ca asa vor vamesii. Acesta a fost si cazul nostru cand am trecut din Bulgaria in Macedonia, din Macedonia in Albania si, cel mai rau, din Macedonia inapoi in Bulgaria, unde am stat doar o ora jumate  datorita unei interventii “inalte”. Bagaje si scaune verificate, viza de intrare, viza de iesire, introducerea in sistemul de securitate, totul poate dura enorm cand e vorba de un grup de 25 de persoane. Vamesii put a alcool, vorbesc doar limba materina si sunt nesimtiti. In vami nu sunt bai, nu sunt magazine, nu ai spatiu de asteptat in afara.

Noroc ca Romania avea tratate Schengen cu multe din tarile importante, in care obisnuim noi sa mergem si, mai nou, de la 1 ianuarie 2010 va intra in vigoare un acord intre Romania, Serbia si Muntenegru prin care trecerea prin vami va fi mult mai lejera.

Asta ca tot voi merge prin Muntenegru la anu’ pe vremea asta…

Ma gandeam eu ca nu e bine sa ma entuziasmez prea tare cand am vazut ca am net in Tirana, Albania. La doar cateva minute dupa ce am scris ultimul post am avut placuta surpriza de a ramane fara orice tip de conexiune timp de 4 zile.

Ar trebui sa am multe de spus, dar pe langa faptul ca am pierdut in finala, contra tarii gazde la o diferenta de 9 puncte si ca primul meu contact cu o tara musulmana a fost o experienta de exceptie (si pe care o voi detalia cand ajung in Bucuresti, miercuri seara), nu prea am ce sa zic.

Momentan suntem cazati la un hotel dragut pe malul lacului Ohrid, unde avem parte de o priveliste senzationala. Stam 2 zile aici, dupa care plecam spre Sofia, unde stam o noapte, pentru ca miercuri dimineata sa plecam spre Bucuresti.

Ne mai auzim.

Nu stiu cati dintre voi ati fost intr-o tara atat de estica, cuvant folosit ca adjectiv, ca Albania, dar cand vii dintr-o tara chiar si-atat de putin dezvoltata ca Romania, nu poti decat sa fii uimit de diferentele economice sau culturale. La origine arata la fel, acelasi fizic de est-europeni, aceeasi muzica influentata de turcii care i-au populat, aceeasi gandire de nehalit, cat mai multi bani, cat mai putina stima de sine.

Unul dintre cei cu care sunt aici a caracterizat tara intr-un mod in care niciun filozof nu ar fi putut sa o faca. O tara bogata, plina de oameni flamanzi. Foarte multi bani, majoritatea facuti de mafia din Italia (aflata la doar 3 ore cu feribotul de Tirana <Durres, sa fim mai exacti), aruncati pe masini scumpe, sute de ateliere de dezmembrari de masini (cel mai probabil cam toate furate de prin tari mai calde), 70% din case nu au structura terminata si mai grav e ca nici nu se mai lucreaza, dar in schimb in Durres, localitate de litoral, ppe malul marii Adriatice, la 35 de km de Tirana, are foarte multe blocuri noi terminate, asemanatoare cu cele de pe litoralul bulgaresc, recte cu ce am vazut in Sunny Beach.

Impresia pe care ti-o lasa Albania cand intri in tara este dezolanta, chiar daca vii dintr-o tara la fel de putin dezvoltata, Macedonia. Ca punct de frontiera era amenajat un chiosc langa care era pusa o bariera operata manual de vreo 2 soldati inarmati din cap pana-n picioare. Imediat cum treceai granita (dupa vreo 45 de minute de stat in vama pentru control complet la bagaje) te astepta un buncar, care credeam eu ca e o imagine ramasa de pe vremuri de mult apuse. Gresitl. Pe tot drumul spre Tirana, la fiecare 200 de m, era cate un buncar, gol, care obisnuia sa adaposteasca trupe pe vremuri de conflict.

Tot cand abia intrasem in tara si ne oprisem pentru o pauza de buda am avut parte si de primele focuri de arma, focuri de arma care, spuneau vreo 2 trecatori, e posibil sa fi fost de la un poligon din apropiere. Numai ca daca s-au auzit atat de tare trebuie sa fi fost de la o grenada sau altceva de calibru mai mare, altfel focurile au fost mai aproape. Si nimeni nu s-a speriat, nimeni nu a tresarit, ca si cum ar fi fost un lucru absolut normal.

Pe drum ne-am oprit in Macedonia, in localitatea Ohrid, pe malul lacului Ohrid, care este impartit in jumatate, o parte Albania, o parte Macedonia. Lacul e superb, imens (cica cel mai vechi lac din Europa) si de o claritate fascinanta. Nu am apucat sa intru in apa, dar la intoarcere ne oprim 2 zile in aceeasi localitate). Ca Albania, Macedonia e o tara saraca, fara absolut nimic impresionant de vazut, desi istoria ar recomanda-o ca o putere mondiala. Se pare ca grecii au dreptate in acest aspect.

Destul pentru acum, ca maine dimineata jucam primul meci impotriva Kosovo. Ne auzim